CaptivatingRomania


Bonțida: în căutarea istoriei și-a poveștii

Bonțida: în căutarea istoriei și-a poveștii

Locurile precum Castelul Banffy de la Bonțida mă fac să mă întreb de ce revenim din nou și din nou la o grămăjoară de pietre peste care istoria și-a trecut grabită fusta. Ce ne face sa căutam locuri marcate ale trecutului, locuri care nu spun nimic prin ce au lăsat cu zgârcenie prezentului, locuri care au sens doar la trecut? A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit… Castelul Banffy.

Povestea


La Castelul din Bonțida vezi un loc și afli o poveste, admiri o arhitectură și te plimbi negrăbit prin întinsa curte a familiei Banffy. După ce intri prin clădirea-poartă și te uiți în stânga și în dreapta la capitelurile și pietrele întinse pe jos întrebându-te cât de vechi sunt, treci în drumul tău spre curtea interioară prin dreptul spațiului expozițional.

Un domn simpatic cu un câine blând și plictisit te întâmpină prietenos și-ți cere o taxă (mai mult simbolică) de intrare. În loc de bilet primești o vedere cu un interior luxos. Ridici ochii şi cuprins de admirație vezi rămășițele terestre ale unui castel superb. Te uiți din nou la vederea din mână, și din nou la clădirea cu turn din fața ta. Începi să te apropii încet de poveste, de personaje, de istorie. Mirajul s-a produs!

… de ieri …

 

Existența castelul e plauzibilă încă din secolele XIV sau XV, cu toate că primele documente scrise datează doar din secolul XVI. Dénes Bánffy II. a moştenit proprietatea de la tatăl lui - consilierul pricipelui Mihály Apafi I - în 1735, la vârsta de doar 12 ani . Deși în perioada tinereții servea la Viena curtea Mariei Tereza în funcții importante, în 1747 a reînceput construcția castelului în stil baroc vienez, concentrându-se asupra transformării fortificației cu 4 turnuri într-un adevărat palat. Au fost atinse curea de onoare (courd d`honneur) prin transformarea romanticului parc franțuzesc -de 70 de hectare- într-un parc englezesc, grajdul, locuințele servitorilor și așa mai departe. Cheia arhitecturală anterioară fusese renascentistă, astfel încât odată cu dărâmarea clădirii porții în jurul anului 1820, cele două curente s-au aflat față în față. Din materialul obținut în urma demolării s-a construit moara din apropierea castelului, construcție care stă în picioare și astăzi.

 

Dar cum istoria schimbă mersul lucrurilor pentru că altfel n-am putea-o numi istorie vie, 1944 a devenit un punct de turnură în istoria locului. Trupele germane au invadat, incendiat și jefuit palatul, devastând biblioteca, colecțiile, tablourile, mobila, și lăsând ruinată pentru totdeauna în urma lor o bogăție colosală. Cu toate acestea, câteva fotografii au scăpat dezastrului, făcând posibilă păstrarea urmei palide ale imaginii ansamblului exuberant.

 

N-a durat mult până clădirile au intrat în paragină după retragerea completă a trupelor. Tăvălugul factorilor istorici defavorabili nu s-a oprit aici: lipsa de întreținere, regimul ceaușist și naționalizarea, inexistența unui interes la nivel național și local de a conserva asemenea valori arhitecturale etc au adus clădirea în paragină.

… și de azi …

Cu toate acestea, în anii ‘60 Direcţia Monumentelor Istorice a avut o tentativă de a contribui la întărirea clădirii principale, dar lipsa de fonduri a devenit fatală proiectului. Situația sitului a ajuns atât de gravă încât în 2000, castelul Banffy apărea pe lista internațională a Celor mai amenințate situri din lume, concepută de World Monuments Watch.

Dar povestea merge mai departe și ca urmare a acordului cultural semnat între Ministerul Culturii din România şi Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria, lucrările de restaurare sunt repornite din 1999. Transilvania Trust și Institute of Historic Building Conservation (IHBC) vor asigura protecția pe termen lung a proiectului prin înființarea Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit în incinta clădirii care va avea și un centru de conferințe, un restaurant, câteva locuri de cazare pentru participantii programelor organizate in castel și un magazin de suveniruri.

Cafeneaua culturală funcționează între 10.00 și 18.00 în vechea bucătărie a castelului, așa că nu ezita să bei o cafea cu poveste.

Din 2002 încoace, în fiecare ultim weekend din august curtea castelului e în mare forfotă cu: evenimente, concerte, programe pentru copii, evenimente de teatru, expoziții, vânzare de obiecte artizanale, prezentare hipică la care sunt invitați atât românii, maghiarii și rromii care trăiesc în Bonțida și în împrejurimi, dar și orice vizitatori intersați de zilele culturale bonțidiene. În 2004, în jur de 1500 de oaspeți s-au bucurat de atmosfera de festival, iar în 2008 numărul lor crescuse deja la 5000.

… e aceeași …

Deși astăzi castelul Banffy reprezintă rămășițe terestre ale unei povești trecute, el redevine! Renaște încet, perete cu perete, cameră cu cameră, spațiu cu spațiu, și castelul capătă noi valențe și funcții. Transformându-se într-un spațiu cultural cu sensuri din ce în ce mai variate și mai puternice, valoarea lui de cămin se pierde în ceața trecutului, dar povestea locului rămâne vie.

Epilog

De aceea avem nevoie de povești? Avem nevoie să știm că au existat și alții înaintea noastră, oameni ca și noi, peste au trecut incendii, războaie, cutremure, crize și boli, dar care au reușt să lase o umbră a trecerii lor prin lume. Căutăm urmele pământeşti ale poveștilor antecedenților noștri sperând ca peste ani, alții să le caute pe ale noastre. De aceea, cred eu, revenim mereu și mereu la grămăjoara de pietre peste care istoria și-a trecut grabită fusta. Căutarea ne determină să cotrobăim după locuri marcante ale trecutului, locuri care nu spun nimic prin ce materie au lăsat cu zgârcenie prezentului. Acestea sunt locurile în care încercăm să găsim propria noastră istorie.

Drepturi de autor
Fotografiile de arhivă din acest articol sunt proprietatea Trustul Transilvania şi sunt utilizate cu acordul prealabil al acestei instituţii. Folosirea fotografiilor în orice scop comercial se va face cu acordul proprietarului.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google

Articol scris de Emma Mocan in 22 Mai 2009.

Taguri: , , , , ,

Trackback / Permalink

Un comentariu

  1. Bumbacila 7 Octombrie 2009 / 09:07

    Castelul este extraordinar. Am avut deosebita ocazie sa o cunosc pe grófnö Banffy-Jelen prin intermediul bunicii si rememorarile dansei cu privire la acest loc m-au atins pana in miezul sufletului.
    Atmosfera din curte la sfarsitul ultimei saptamani a lunii august da viata din nou castelului si mie mi se pare ca se mentine de fapt tot restul anului. Nu cred ca acest loc este cazut in uitare. Eu am vazut ca foarte multi tineri se simt extraordinar acolo si chiar cunosc locul si istoria lui. Chiar cred ca odata, castelul va straluci din nou.

Scrie un comentariu

scrie un comentariu